Republicii 198
Pitesti, Arges
Ion Ionescu de la Brad 65
Sector 1, Bucuresti
0700 000 000
office@azot.ro

Pulberile inflamabile – un inamic perfid

Exploziile și incendiile declanșate de pulberile inflamabile au făcut multe victime, de-a lungul anilor, în industrii dintre cele mai variate – alimentară, chimică și petrochimică, industria celulozei, farmaceutică, precum și în cele ce procesează  metale.

Conform statisticilor realizate de US Chemical Safety Board (US CSB):

  • între 1980 și 2005 au avut loc 281 de accidente pe bază de combustibili inflamabili, soldate cu 119 morți, 178 răniți și daune materiale considerabile;
  • între 2006 și 2017 s-au înregistrat alte 111 incidente, rezultate cu 66 morți și 337 răniți.

Substanțele inflamabile au nevoie de oxigen pentru ca reacția de combustie să se producă. O explozie sau un incendiu au loc atunci când sunt prezente trei elemente: oxigen, combustibil și o sursă de aprindere. În cazul celor generate de pulberi, pe lângă cele trei elemente mai sunt necesare încă două: pulberea este captivă în spații închise și este antrenată și răspândită cu viteză.  

Pulberile se acumulează în timp și pot rămâne în același loc pentru lungi perioade de timp, chiar ani. Odată cu declașarea focului sau exploziei inițiale (eveniment principal), praful este agitat, dislocat din poziție și face aprindere.
Valul de pulberi declanșate circulă cu presiune prin fabrică și antrenează practic toate pulberile acumulate în grinde, pe marginile echipamentelor de producție și în orice loc în care se puteau așeza.

Tot acest val antrenat reprezintă combustibil pentru amplificarea exploziei.
Cele mai multe victime și daune au fost determinate de acest val secundar, de pulberile acumulate și nevăzute. 

Conform NFPA (National Fire Protection Association, SUA) o explozie devastatoare poate fi declanșată chiar și numai de o cantitate de pulbere inflamabilă cu o grosime de 0,08 cm, sau care reprezintă doar 5% dintr-o suprafață acoperită.

Analiză cauză - efect 

Este ceea ce face US CSB după fiecare accident, prin investigațiile desfășurate.
Prevenția, după cum spun ei, nu este doar despre a educa oamenii despre ce ar trebui să facă sau să nu facă într-o anumită situație.
Înseamnă o analiză completă a întregului proces de producție și o evaluare a procedurilor de lucru prin care oamenii sunt de fapt puși în fața unor acțiuni pe care ei le consideră ca fiind adecvate situației, la momentul accidentului. 

Unul dintre aspectele analizate a fost percepția asupra riscului pe care îl prezintă pulberile inflamabile. Declarațiile celor intervievați în cadrul investigațiilor (lucrători, management) au arătat că oamenii au păreri variate despre înțelegerea și evaluarea riscului asociat cu pulberile inflamabile.

Factori ce influențează aceste percepții

#1. Cunoașterea și conștientizarea riscului – nivelul la care lucrătorii și managementul unei fabrici înțeleg riscurile influențează felul în care ei reacționează atunci când observă acumulări. De exemplu, știu lucrătorii ce cantitate de pulberi înseamnă prea mult?

#2. Accidente anterioare – cei care au fost martori la activități cu foc deschis sau chiar la incendii, în medii cu pulberi inflamabile, dar care nu au generat explozii își pot crea o falsă idee de securitate și control.

#3. Neglijență în aplicarea standardelor – de exemplu, în industria alimentară, regulile impuse de autorități privind prioducția de produse alimentare de calitate sunt aplicate și în vigoare, dar acestea pot fi insuficiente pentru a preveni o explozie generată de pulberi (cum sunt zahărul, făina etc). 

#4. Igienă – managementul și lucrătorii sunt preocupați și vigilenți în a păstra curățenia, dar cu toate acestea pulberile acumulate depășesc eforturile de curățenie și întreținere a spațiilor de lucru.

#5. Materialele reciclate – în fabricile în care materialele sunt reciclate sau refolosite în alte etape de proces, există o toleranță mai mare în gestionarea resturilor sau a pierderilor (sunt neglijate mai ușor pierderile, inclusiv cele de pulberi).

#6. Dificultăți în activitățile de curățenie și igienă – pulberile se acumulează și în spații greu accesibile, ceea ce face ca lucrătorii să perceapă ca fiind dificil sau chiar periculos de curățat acele spații.

Factorii de risc se transpun în măsuri de siguranță

Recomandările US CSB se referă la eforturi necesar a fi desfășurate pe mai multe paliere.
Gestionarea pulberilor:

  • sistemele și spațiile în care se pot acumula pulberi (conducte și alte forme de colectare) să fie proiectate în așa fel încât să nu permită acumularea;
  • să existe programe de igienizare și curățare frecventă a podelelor și a suprafețelor orizontale (canale, conducte, țevi, îmbinări, borduri, grinzi etc) pentru a reduce cantitatea de pulberi adunate în spațiul de lucru.

Măsuri ce privesc controlul aprinderii pulberilor:

  • echipamentele electrice de curățenie, dar și orice alte unelte folosite pe bază de curent electric, trebuie să respecte criteriile de siguranță în conformitate cu clasa de risc asociată spațiului;
  • să fie implementat un program de control al aprinderilor, pentru descărcări electrostatice controlate;
  • să existe un program ce reglementează lucrul cu foc deschis, precum și zone speciale destinate fumatului;
  • echipamentele ce procesează și sunt implicate în transportul pulberilor inflamabile să fie conectate și împământate pentru descărcare electrică;
  • să fie utilizate mașini de transport autorizate pentru manipulare și vehiculare de pulberi inflamabile.  

Măsuri de prevenire și protecție:

  • sunt necesare reguli prin care sunt îndepărtate materialele străine, cu potențial de aprindere al pulberilor;
  • educația lucrătorilor despre riscurile cu care se confruntă, conștientizarea acestor riscuri este unul dintre principalii factori de prevenție;
  • sunt obligatorii planuri de evacuare în caz de explozie și incendiu;
  • recipienții sau spațiile în care se colectează resturile de pulberi din procesul ce producție să nu fie localizate în interiorul spațiilor de producție;
  • camerele, clădirile și alte tipuri de spații să fie dotate cu sisteme de ventilație pentru a evita depunerile de pulberi, direcționate către exteriorul clădirilor sau spațiilor închise, și cât mai departe de punctele de lucru cu lucrători;
  • echipamente de producție conectate între ele în cadrul procesului de producție (benzi transportoare etc) să fie prevăzute cu mecanisme/dispozitive individuale de izolare pentru a preveni extinderea propagării în caz de incendiu;
  • zonele în care se colectează pulberi rezultate din procesul de producție să fie dotate cu senzori de detecție a scânteii, precum și cu sisteme de reprimare a exploziei;
  • căile de evacuare trebuie să fie bine semnalizate și întreținute.  

Legat de dezastre, afirmația “nu se va întâmpla” este comună printre manageri. Ceea ce vor ei să spună, de obicei, este că probabilitatea este mică.
Doar că această abordare creează un fel de vid în termeni de focus și prioritate, pentru că este mai ușor să spui că nu se va întâmpla.

Ca să evităm această capcană trebuie să spunem că se va întâmpla: cuiva, undeva, la un moment dat, se va întâmpla, iar întrebarea este: ce putem face ca să ne asigurăm că nu ni se va întâmpla nouă? Este o nuanță care schimbă fundamental modul de abordare al riscului.”
Kevin Lacy – The Road to High Reliability

Lasă un comentariu

Adresa ta de mail nu va fi publicată nicăieri

Copyright © 2020