Tot ce este expus oxigenului se degradează în timp. Veșnicia nu există nici pentru oameni, nici pentru materiale. Corpurile și metalele se uzează și îmbătrânesc.
Una dintre problemele cu care se confruntă orice industrie este degradarea materialelor prin coroziune. Cele mai multe metale există în natură sub formă de minereuri, ce necesită prelucrare pentru a putea fi utilizate. Coroziunea este practic felul naturii de a reversa acest proces. Lupta împotriva coroziunii este o provocare în orice industrie, iar protecția împotriva ei înseamnă costuri operaționale semnificative, cu pondere mare în industria oil&gas.*
Produsele petroliere se extrag, se procesează, sunt prelucrate și transportate pe distanțe lungi. Structurile care susțin aceste procese au la bază oțel, într-o formă sau alta (aliaje etc). Se spune că autovehiculele își pierd valoarea de piață începând cu momentul în care ies pe poarta fabricii. În același fel, oțelul începe să se degradeze imediat ce a fost turnat.
Există mai multe tipuri de coroziune, dar în industria petrolieră cauzele majore care o determină sunt apa sărată, hidrogenul sulfurat, dioxidul de carbon, oxigenul și bacteriile din produsele petroliere.
Prevenirea ei este esențială în orice etapă din procesul de producție. Însă, datorită faptului că prevenirea completă este imposibilă, limitarea efectelor corozive este soluția economică adoptată pe scară largă, iar costurile asociate conservării sunt luate în considerare încă de la începutul proiectării echipamentelor de producție.
- în zonele acvatice – coroziune generalizată, favorizată de mediul bogat în oxigen;
- în zonele de exploatare și producție – puțurile de extracție și zona de prelucrare se confruntă cu hidrogen sulfurat;
- pe traseul de distribuție și stocare unde cauza principală de coroziune este oxigenul din apa rămasă sau care se acumulează în conducte și rezervoare.
În situația în care metalele sau aliajele supuse coroziunii sunt la vedere, rugina este combătută prin diverse metode (în special, prin folosirea de diferite tipuri de vopseluri pentru protecție). În țevi, conducte, sub noroi sau în adâncul apelor fenomenul nu este vizibil, iar degradarea înflorește în aceste medii.
Apa sau umezeala din conducte favorizează rugina atunci cănd oxigenul rămâne captiv. Oxigenul este un gaz distructiv și foarte coroziv, care are nevoie de apă lichidă: se dizolvă întâi și apoi reacționează cu metalul.
Controlul coroziunii se face prin înlăturarea oxigenului din sistemul de distribuție și stocare prin tehnica de inertizare cu azot.
“…Un şarpe leneş, foarte lung, negru, metalic, însufleţit şi sensibil când pompele funcţioneazã. Se-ntinde când dă de căldură şi se strânge când frigul îl cuprinde, mişcându-se veşnic, dar alene în tot cuprinsul lui.” – ing. Corneliu Toroceanu**
Așa a fost descrisă rețeaua de distribuție a produselor petroliere din România, sistem național de transport aflat în concesiunea companiei CONPET, ce dispune de:
- 3.800 km de conducte la o capacitate de transport de aprox. 28 milioane tone/an;
- infrastructuri terestre, subacvatice și pe cale ferată;
- sisteme de transport pentru diferite categorii de produse petroliere: țiței românesc și din import, gazolină și etan lichid.
Conservarea conductelor din ansamblul național de transport este parte din strategia de mediu adoptată de CONPET pentru a utiliza eficient resursele materiale și naturale în acțiunile pe care le desfășoară. Coroziunea este unul dintre inamicii acestor conducte, iar combaterea ei prin inertizare cu azot este o metodă ce susține politicile asumate pentru protecția mediului.
Dunărea și canalul Borcea sunt două obstacole naturale pe traseul de distribuție, iar conductele de transport le traversează subacvatic.
Pentru aceste zone, inertizarea se face cu azot furnizat de generatorul NitroFil® și presupune:
- inspecție și curățare conducte prin tehnica “pigging” – instrument ce traversează interiorul conductelor fără a întrerupe procesul de producție;
- inundare cu azot în conducte pentru creare mediu inert, fără oxigen, ce asigură prevenirea coroziunii.
Conservarea magistralelor și a produselor transportate (gaze naturale, țiței, etc.) generează costuri importante pentru companiile ce au în grijă rețele naționale de transport. Inertizarea cu azot generat local este soluția economică folosită pe scară largă:
Resursele naturale fac parte din strategia națională de securitate, iar tehnologiile actuale contribuie la transportul și exploatarea lor în siguranță, atât pentru oameni, cât și pentru mediu.
