In Viena anilor 1840, dr. Ignaz Semmelweis a observat ca riscul de aparitie a febrei puerpale poate fi redus dramatic prin simple masuri de igiena, ca spalatul pe maini. In ciuda evidentelor prezentate, colegii sai medici au ignorat descoperirea sa. Mai mult chiar, medicii si sotia l-au declarat nebun si l-au internat intr-un ospiciu, unde a murit la scurta vreme.
Doar cateva decenii mai tarziu, Louis Pasteur a demonstrat ca microbii sunt cauza principala a bolilor, iar igiena personala a devenit standard in practica medicala.
Desi medicina si tehnologia in general au ajuns astazi la un nivel ce nu poate fi nici macar comparat cu anii din povestea de mai sus, uneori solutiile din fata noastra par prea simple pentru a fi adevarate.
Azotul este folosit in domeniul medical in aplicatii variate: operatii oftalmologice cu laser in care azotul ajuta traiectoria si intensitatea laserului pentru a corecta dioptria, proteze medicale realizate prin prototipuri sinterizate cu laser in incinte inerte, aplicatii de laborator (sursa de gaz de nebulizare pentru cromatografe, spectrometre de masa si vaporizatoare) sau orice alta aplicatie ce presupune o atmosfera inerta cu azot.
Aplicatiile de laborator, indiferent de natura si scopul lor, urmaresc etape de lucru prestabilite, cu ritmicitate si pasi bine definiti. Ne putem imagina atmosfera de aici, chiar si fara sa fi intrat efectiv intr-o astfel de incinta: diverse aparate si instrumente, ordine, curatenie, mediu steril uneori, oameni rigurosi, preocupati de acuratetea muncii lor.
Intr-un astfel de mediu, intrebarea referitoare la sursa de azot folosita ar trebui sa devina destul de repede una retorica, dar ca si in povestea doctorului Semmelweis, evidentele nu sunt intotdeauna atat de evidente.
Azotul se foloseste in laborator in principal din doua surse: livrat in butelii sub presiune sau generat on-site. Buteliile de azot ridica provocari importante pentru un laborator. Produs prin metoda distilarii fractionate (proces costisitor si ineficient energetic) azotul este livrat in butelii presurizate la 200 bar, cu dezavantaje semnificative.
Daca usurinta in utilizare si eleganta solutiei nu sunt criterii economice, costurile reduse de productie si siguranta in exploatare sunt mai mult decat ratiuni economice – tin de grija fata de laborator: oameni, instrumente si valoare generata.