Despre foc – cu bune și cu rele

Fast forward în zilele noastre, utilizarea focului este un lucru comun și banal în viața de zi cu zi, dar și un risc atunci când nu este controlat.
Doar în 2019, până la data acestui material, au avut loc 154 de incendii, conform Inspectoratului General pentru Situații de Urgență.*
Cel mai recent a avut loc acum câteva săptămâni, la o hală industrială din zona Aeroportului Băneasa.

Depozitul a ars vreme de cca. șase ore, un nor gros de fum a acoperit zona, iar localnicii au fost sfătuiți să rămână în case, cu geamurile închise, datorită riscului de explozie. Suprafața afectată este de aproximativ 10000 mp, iar daunele considerabile. În hală se executau construcții metalice și existau și substanțe inflamabile: tuburi de oxigen, vopseluri, cerneluri etc. care au favorizat extinderea incendiului.

Update 2023

Catastrofa de la stația GPL Crevedia din august este o reamintire amară a lipsei de responsabilitate pentru ceea ce înseamnă siguranță și securitate în lucrul cu gaze inflamabile, dincolo de neglijența și corupția instituțională, cangrene ale societății românești ce continuă să facă victime.

Evenimentele de la Crevedia pe scurt:

• prima explozie mai ușoară: amestecul gazos (GPL + aer) din prima cisternă a devenit exploziv;
• a doua explozie și cea mai violentă: BLEVE (Boiling Liquid Expanding Vapor Explosion) în care cinci pompieri au fost răniți;
• dezastrul în imagini surprinse de EuroNews România.

Fire & business interruption este una dintre cele mai frecvente tipuri de asigurări practicate în lume. În România, riscul de incendiu și calamități naturale este pe locul trei în topul asigurărilor practicate.**
Pentru că nivelul de penetrare al asigurărilor din România este de sub 2% din PIB  (1,23% la nivelul anului 2016**), comparativ cu alte țări care înregistrează valori semnificativ mai mari (Germania 6,2%, Franța 11% din PIB), ponderea efectivă a riscurilor asigurate împotriva incendiului este mică, de fapt.

Orice sistem de combatare sau prevenție împotriva incendiului se traduce în costuri reduse cu asigurarea. În mod tradițional, riscul de incendiu se gestionează prin instalarea de sisteme de combatere cu apă sau diferiți agenți de neutralizare a focului.

Un sistem de stingere presupune, însă, întâi existența focului: controlează incendiul, dar numai după apariția acestuia (sistem reactiv).
O soluție proactivă este cea prin care incendiul este prevenit: face ca apariția focului să fie imposibilă.

Din 2017 este în vigoare Standardul European EN 16750  “Instalații fixe de luptă împotriva incendiului. Sisteme de reducere a oxigenului. Proiectare, instalare, măsuri de protecție și mentenanță”, adoptat din 2018 și de Asociația de Standardizare din România.

Pe scurt, EN 16750 clarifică aspecte importante legate de sistemele de reducere a oxigenului și de prevenire a incendiului:

• sunt destinate să prevină apariția sau extinderea focului prin introducerea de aer cu concentrație redusă de oxigen în spațiile protejate (inertizare);
• nu sunt destinate să stingă incendii;
• azotul este definit ca cel mai potrivit gaz pentru sistemele de reducere a oxigenului;
• proiectarea, instalarea, măsurile de siguranță și mentenanță se realizează în funcție de particularitățile specifice ariei protejate: modul de ocupare al spațiului, tipuri de materiale incluse în spațiu etc;
• adresează cerințe obligatorii privind siguranța în exploatare, securitatea personalului, criterii tehnice legate de proiectarea, execuția unui astfel de sistem, condiții de monitorizare și administrare soluție.

Spațiile astfel protejate presupun și activități umane desfășurate în interiorul lor, ceea ce înseamnă reglementări stricte privind accesul și prezența în aceste zone. 
Tabelul de mai jos este un extras din standard cu clasele de risc pentru spațiile cu concentrație redusă de oxigen, iar filmul alăturat exemplifică lucrul într-un astfel de spațiu: focul nu se poate aprinde.

Până la apariția standardului, sistemele de prevenire a incendiului erau dezvoltate și implementate pe baza experiențelor (best practices). Odată cu publicarea EN 16750 există un limbaj comun ce facilitează atât designul soluției, cât și implementarea ei.

Inertizarea cu azot este o tehnică folosită în multe industrii și aplicații, însă este o practică relativ nouă în lupta împotriva incendiului (comparativ cu sistemele tradiționale de stingere). Depozite (cold & freezer storage), zone de servere IT, hale industriale, arhive sunt exemple de spații în care protecția împotriva incendiului înseamnă avantaj competitiv.

Prin asigurare suntem despăgubiți pentru daunele produse de foc, dar nu îl putem preveni și, mai ales, nu putem recupera bunurile sau informațiile pierdute. Daunele produse de incendii pot fi majore, iar uneori înseamnă chiar închiderea operațiunilor.

*sursa
**surse 1, 2